Eclipsa de Soare: cum se produce, ce tipuri există și cum o observi în siguranță

Răspuns rapid: O eclipsă de Soare are loc atunci când Luna trece între Pământ și Soare, iar umbra ei cade pe o parte a planetei. Observatorul vede o eclipsă totală, parțială sau inelară în funcție de poziția sa și de distanțele dintre cele trei corpuri. În fazele parțiale și la o eclipsă inelară, Soarele se privește numai prin filtre solare conforme ISO 12312-2.

De ce nu avem eclipsă la fiecare Lună nouă

Orbita Lunii este înclinată cu aproximativ cinci grade față de planul în care Pământul orbitează Soarele. La cele mai multe faze de Lună nouă, satelitul trece aparent deasupra sau dedesubtul discului solar. Eclipsa se produce numai când Luna nouă se află suficient de aproape de unul dintre cele două puncte în care orbita sa intersectează planul orbital al Pământului, numite noduri.

Alinierea nu este perfectă pentru întreaga planetă. Umbra Lunii acoperă o fâșie limitată, iar oamenii aflați în locuri diferite văd procente diferite din discul solar acoperit. De aceea, ora și aspectul unei eclipse trebuie calculate pentru localitatea observatorului, nu doar pentru o țară.

Umbra, penumbra și antumbra

Geometria umbrei explică tipul fenomenului:

• umbra este regiunea din care discul Soarelui este acoperit complet; observatorii aflați în ea văd totalitatea;
• penumbra este regiunea în care Luna acoperă numai o parte din Soare; aici eclipsa este parțială;
• antumbra începe dincolo de vârful umbrei, când diametrul aparent al Lunii este mai mic decât cel al Soarelui; observatorul vede un inel luminos.

Umbra totală se deplasează pe suprafața Pământului. Traseul îngust pe care poate fi văzută faza totală se numește banda de totalitate. În afara ei, dar în penumbră, aceeași eclipsă este văzută ca parțială.

Cele patru tipuri de eclipsă solară

Eclipsa totală

Luna acoperă întregul disc luminos al Soarelui pentru observatorii din banda de totalitate. Cerul se întunecă, devin vizibile coroana solară și unele stele sau planete luminoase. Totalitatea durează puțin într-un loc, fiind precedată și urmată de faze parțiale mult mai lungi.

Eclipsa parțială

Luna acoperă numai o porțiune din discul solar. Nu există nicio fază în care observarea directă să fie sigură fără filtru. Chiar și o seceră solară foarte subțire emite suficientă lumină pentru a leza retina.

Eclipsa inelară

Luna se află prea departe de Pământ pentru ca diametrul ei aparent să acopere Soarele. În jurul discului întunecat rămâne un inel din fotosferă. Acest „inel de foc” nu este totalitate: filtrul solar rămâne obligatoriu pe toată durata.

Eclipsa hibridă

Din cauza curburii Pământului și a geometriei umbrei, același eveniment poate fi total în unele porțiuni ale traseului și inelar în altele. Eclipsele hibride sunt mai rare decât celelalte tipuri.

De ce Luna poate acoperi Soarele

Diametrul Soarelui este de aproximativ 400 de ori mai mare decât al Lunii, dar Soarele se află și de aproximativ 400 de ori mai departe de Pământ. Din această coincidență rezultă diametre aparente apropiate pe cer.

Distanțele nu sunt constante. Orbitele sunt eliptice, astfel că Luna și Soarele par ușor mai mari sau mai mici în momente diferite. Când Luna are un diametru aparent suficient de mare, poate exista totalitate; când pare mai mică, eclipsa centrală este inelară.

Etapele observate într-o eclipsă totală

Primul contact apare când marginea Lunii începe să acopere Soarele. Urmează faza parțială. La al doilea contact începe totalitatea, iar la al treilea se termină. După o nouă fază parțială, al patrulea contact marchează ieșirea completă a Lunii de pe discul solar.

„Magnitudinea” eclipsei arată fracțiunea din diametrul Soarelui acoperită, nu procentul suprafeței. „Obscurarea” descrie fracțiunea de suprafață acoperită. Cele două valori nu trebuie confundate.

Cum observi eclipsa fără să-ți rănești ochii

NASA recomandă ochelari sau vizoare solare care respectă standardul internațional ISO 12312-2. Ochelarii de soare obișnuiți, indiferent cât sunt de închiși la culoare, nu oferă protecția necesară.

Înainte de folosire, controlează filtrul. Dacă este zgâriat, perforat sau desprins, nu îl utiliza. Copiii trebuie supravegheați. Pune vizorul în fața ochilor înainte de a privi spre Soare și întoarce privirea înainte de a-l îndepărta.

Nu privi prin binoclu, telescop sau aparatul foto purtând doar ochelari de eclipsă. Optica adună și concentrează radiația, care poate deteriora filtrul și ochiul. Instrumentul are nevoie de un filtru solar proiectat special, montat în fața obiectivului. Pentru observație telescopică, cere ajutorul unui astronom sau al unui club care folosește echipament verificat.

Numai în intervalul scurt al totalității, când fotosfera este complet acoperită, observatorii aflați în banda de totalitate pot privi fără filtru. Filtrul se pune la loc imediat ce reapare orice porțiune luminoasă. La o eclipsă parțială sau inelară nu există acest interval.

Proiecția prin orificiu

O metodă sigură de observație indirectă folosește un orificiu mic într-o bucată de carton. Lumina trece prin el și proiectează imaginea Soarelui pe o suprafață albă aflată în umbră. Observatorul privește ecranul, nu prin orificiu spre Soare.

Spațiile mici dintre frunzele copacilor funcționează ca numeroase camere obscure. În timpul unei eclipse parțiale, pe sol apar imagini în formă de seceră. Fenomenul este o demonstrație simplă a propagării rectilinii a luminii.

Ce pot măsura cercetătorii

Totalitatea face vizibilă coroana, atmosfera exterioară foarte rarefiată a Soarelui. Instrumentele moderne observă coroana și cu coronografe spațiale, dar eclipsele oferă combinații speciale de rezoluție și întindere a câmpului.

Eclipsa totală din 29 mai 1919 este cunoscută pentru observațiile pozițiilor aparente ale stelelor din apropierea Soarelui, folosite într-un test timpuriu al relativității generale. Interpretarea istorică și precizia măsurătorilor au fost discutate ulterior, însă evenimentul a avut un rol major în popularizarea teoriei lui Einstein.

Întrebări frecvente

Câte eclipse de Soare se produc într-un an?

La nivel global au loc cel puțin două eclipse solare pe an, dar nu toate sunt totale și nu sunt vizibile din același loc. NASA estimează în medie două-trei eclipse solare de toate tipurile anual.

Norii fac observația directă sigură?

Nu. Norii pot reduce luminozitatea, dar nu sunt un filtru solar certificat. Protecția rămâne necesară.

Pot fotografia eclipsa cu telefonul?

Protejează senzorul și ochii conform recomandărilor producătorului dispozitivului și ale filtrului. Nu privi printr-un sistem optic nefiltrat și nu presupune că ecranul elimină toate riscurile.

Care este diferența față de eclipsa de Lună?

La eclipsa de Soare, Luna se află între Pământ și Soare. La eclipsa de Lună, Pământul se află între Soare și Lună, iar Luna intră în umbra Pământului.